Crizele la copii și răbdarea de care dai dovadă

     Oana Pintea, o mamica extraordinara a unui baietel simpatic foc, a scris un al doilea articol pentru comunitatea noastra de parinti. Multumim, Oana, speram ca vorbele tale sa inspire cat mai multi parinti :)

         Părinții de astăzi sunt foarte diferiți de cei pe care noi i-am avut. Se vorbește foarte mult despre parenting, iar noi ca și părinți, încercăm să citim cât mai multe pentru a fi cei mai potriviți părinți pentru copiii noștri și pentru a evita multe greșeli de educație. În ziua de azi, părinții nu sunt scutiți de defecte, însă sunt mult mai determinați în a avea o relație frumoasă cu copilul, citesc multe publicații de parenting, merg la cursuri și citesc cărți de specialitate. Cu toate acestea, sunt lucruri răutăcioase pe care aceștia le spun, în situațiile de oboseală, grabă, lipsa răbdării, atunci cand se dorește un rezultat imediat. În teorie știm exact cum ar trebui să stea lucrurile ca să fie mai bine, însă sunt momente în care chiar nu știi cum să te descurci cu un anumit comportament al copilului, fiind ghidați de teama că s-ar putea să pară că nu suntem niște părinți prea buni. Părinții obijnuiesc să spună că, atunci când apare un copil, ai nevoie de foarte multă răbdare, însă de unde putem lua atâta răbdare, în condițiile în care suntem și noi obosiți, uneori stresați, iar de vină este programul încărcat, stresul și oboseala ne împiedică să petrecem timp de calitate cu copilul.

Numai persoanele care au copii știu cât de puternic te poți enerva atunci când: copilul nu te ascultă legat de ceva cu adevărat important, te grăbești iar cel mic trage de timp, trebuia să plecați din parc de o jumătate de oră, însă copilul refuză și câte și mai câte situații în care cedezi nervos și singurul lucru care pare să ajute pe moment este să țipi la copil. A nu țipa este un efort zilnic pentru noi ca și părinți, însă nu uita că modul în care comunici cu copilul tău, este ceea ce învață el prin a fi ”normal”. Atunci când sunt mici, copii ne cer afecțiune și un timp mai mare pe care să-l petrecem împreună. Experimentând, ei învață de la părinți atitudini și comportamente. Din punctul meu de vedere, nu avem nevoie de foarte multă răbdare, important este modul în care reacționăm la comportamentul celui mic.Timpul este problema noastră, a adulților, ca și modalitatea de gestionare a lui.
Prima oară când copilul tău are o criză de isterie, pentru că nu l-ai lăsat să facă ce vrea (ori pentru că l-ai întrerupt dintr-o activitate), te poți simți nervos, poate chiar rușinat (dacă ești în public). Te vei întreba unde ai greșit, ce ai făcut rău și ce ai omis în educația copilului tău de până atunci. Copiii sunt nevoiți să facă față noilor situații din viața lor, să învețe să se adapteze și să își schimbe anumite comportamente, pe parcurs ce acumulează noi informații. Toate aceste lucruri le pot crea pe parcursul dezvoltării lor o serie de temeri.

Chiar dacă copilul are o criză de plâns, asta nu înseamnă că este un semn de tulburare emoțională. Ocazional, toți copiii dau semne de încăpățânare, care degenerează în crize de plâns și accese de furie. Nu uita niciodată că și copilul se poate enerva la rândul său. Ei dau din picioare, urlă până când se înroșesc și parcă nu mai au aer, aruncă cu jucării, se trântesc pe jos și lovesc cu mâinile și picioarele, țipă și ai senzația că s-a ridicat un zid în jurul lor, prin care nu poate trece nici un cuvânt de liniștire din partea ta. Poate fi și o reacție a lui față de refuzul tău. Ca adult, ai învățat să-ți controlezi emoțiile puternice, însă copilul nu știe încă cum să își gestioneze corect nemulțumirea. Pentru el nu contează locul în care se află, argumentele pe care i le dai, iar explicațiile nu mai contează. Unii copii, își țin respirația și ajung să se învinețească la față, iar în alte cazuri sunt copii care cad de pe picioare. Chiar și eu am trecut cu băiețelul meu prin asta. În timp, vei vedea că se reduc în intensitate, în durată și în frecvență.

Și părintele trebuie să învețe să lase de la el, să fie mai flexibil. Dacă mergeți în parc, la joacă, nu-l îmbrăca în cele mai bune hăinuțe. Astfel, nu va fi o problema dacă se murdărește, iar tu nu îi vei limita jocul prin reguli care să te avantajeze doar pe tine (să speli, să cureți etc). Începând cu vârsta de doi ani, copilul învață că sunt și limite, că trebuie să renunțe, să aleagă între două lucruri și să ia decizii. Dacă vrei să modifici reacția ta la comportamentul copilului, începe prin a-ți asuma responsabilitatea pentru propriile tale comportamente și reacții ca părinte. Copiii sunt reflexia părinților lor! Gândește-te ce ar trebui să schimbi la tine, la comportamentul pentru ca reflexia ta să se schimbe. Dacă îți dorești cu adevărat acest lucru, cu siguranță vei reuși! Având răbdare cu tine însuți, în timp vei face progrese.
Copii merită răbdarea noastră, a părinților, pentru că este imposibil să educi și să crești un copil fără răbdare. Fermitatea, consecvența și răbdarea sunt cele trei puncte forte în educația copiilor. ”Un copil poate învăța un adult 3 lucruri: să fie fericit fără vreun motiv, să fie mereu ocupat cu ceva și să știe cum să ceară din toată puterea ceea ce își dorește.” Paulo Coehlo

Leave a comment