Parenting-ul, element al vieții trăite din plin

10253294_752741671426104_2132185060_n

 

„Cei mai mulți dintre noi și-ar dori să aibă la îndemână un manual cât mai accesibil care să conțină răspunsurile la toate întrebările noastre posibile despre parenting, unul garantat de experți și care să ne reducă vulnerabilitatea la minim. Am vrea sa știm că dacă urmăm niște reguli sau aderam la o metodă susținută de un anumit expert în parenting, copii noștri vor reuși să doarmă liniștiți noaptea, vor fi fericiți, își vor face prieteni, vor avea reușite profesionale și vor trăi în siguranță.

Nevoia noastră de siguranță întru-un demers atât de nesigur, precum creșterea copiilor, face că stretegiile despre felul în care să-ți crești copii să fie foarte și atractive și periculoase, în egală măsură. „Periculoase” pentru că certitudinea da naștere adeseori inflexibilității în gândire, intoleranței și atitudinilor critice. Iată de ce părinții sunt atât de critici unii cu ceilalți – ne încredem total într-o anumită metodă apoi abordarea noastră devină cea mai bună dintre toate. Când suntem atât de obsedați de alegerile pe care trebuie să le facem ca părinți, văzându-i pe alții că fac alte alegeri, percepem diferență că pe o critică directă a felului în care ne creștem copii. Astfel, rareori recurgem la judecăți pline de superioritate atunci când avem încredere în deciziile noastre. Însă, dacă alegerile mele sunt marcate de îndoială, acel critic plin de superioritate din noi, își va face cunoscută prezența când le vom da lecții de parenting altor părinți. Teamă că nu suntem părinți perfecți, ne îndeamnă să căutăm o confirmare a faptului că la urmă urmei, suntem mai buni decât cei pe care îi criticăm.

Dincolo de speranțele și temerile pe care le avem legate de copii noștri, se află un adevăr teribil: nu există nicio metodă perfectă de educare a copiilor și nu avem nici garanția că facem lucrurile cum trebuie. Cine suntem și cum ne raportăm la lume sunt predictorii cei mai buni ai felului în care se vor descurca la vârsta adultă, copiii noștri. Temelia sentimentului propriei valori, a sentimentului „eu însumi sunt de ajuns” este pusă în cadrul familiei în care ne-am născut. Nu totul se rezumă la punerea acestei temelii, însă ceea ce învățam noi înșine și felul în care învățam să ne raportăm la lume în copilărie, are un impact atât de mare asupra noastră încât fie ne vom petrece o parte semnificativă din viață zbătându-ne că să dovedim propria valoare, fie vom avea parte de speranța curaj și rezilientă pentru tot restul vieții, datorită acestei influențe.”

Joseph Chilton Pearce spunea „Ceea ce suntem îl învață mai mult pe copil decât ceea ce-i spunem, așadar trebuie să fim așa cum ne-a dori să devină copiii noștri”.

Fragmente preluate din cartea „Curajul de a fi vulnerabil” scrisă de Brene Brown, capitolul 7 Parenting-ul, element al vieții trăite din plin: să îndrăznim să fim așa cum am vrea să fie copiii noștri, pag 234. Va recomandam cu căldură să citiți toată cartea, va poate fi de mare ajutor!